Institutul National pentru Fizica Laserilor, Plasmei si Radiatiei

Pe 20 octombrie 1962, laboratorul condus de profesorul Ion Agârbiceanu a realizat laserul cu gaz (heliu-neon) cu radiație infraroșie. România a devenit astfel a patra țară din lume care deținea această tehnologie, la numai doi ani de la raportarea mondială. Rezultatele obținute au fost prezentate și în lucrarea Contributions á l’étude des lasers aux gas, apărută în anul 1962. În 1969, laboratorul de „Metode optice în fizica nucleară“ a devenit Secția de Radiații și Plasmă, specializându-se în tehnica laserelor și în studiul plasmei de mare energie.

La începutul acestui an, cu ocazia discutării în Parlamentul României a bugetului pentru cercetare, însuși Ministrul Cercetării, Inovării și Digitalizării, Ciprian-Sergiu Teleman mărturisea că are sentimentul că „nimănui nu-i pasă de cercetare”, aspect ce îl motiva să-și propună pentru acest an următoarea temă: „cercetarea să fie cunoscută în România și să fie cumva în mentalul colectiv”. Platforma de la Măgurele este deja prezentă în mentalul colectiv, din păcate mai degrabă prin tot felul de legende urbane precum „laserul care a topit tancurile sovietice în anii ‘60” sau „laserul de la Măgurele care arde deșeuri radioactive”. Dincolo de știrile de senzație ce fac deliciul publicului neavizat și mai puțin instruit, există grupuri de cercetători cu spirit voluntar care, cu resurse limitate, în ton cu bugetul cercetării în România, fac tot posibilul să facă cercetarea cunoscută publicului larg. Și la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Laserilor, Plasmei și Radiației (INFLPR) s-a conturat de ceva vreme o comunitate de cercetători care participă în fiecare an la activități de popularizare a științei, cele mai importante din ultimii ani putând fi descoperite pe parcursul unui articol dedicat.